Un fel de poezie

Cand sunt cu tine tot râul din mine dispare:
Tu esti izvorul luminii mele,
Aerul ce-mi hraneste focul,
Si Balanța ce-mi dictează echilibrul

Doar tu esti cea care ma face sa scriu
Inspirație pt tot ce nu am curaj sa-ti zic,
Pt tot ce nu am curaj sa fiu.
Tu readuci calmul cand e furtuna
Si soarele cand ploua
Caldura cea mai calda atunci cand mi-e frig .

Daca as avea 3 dorințe as vrea
Sa fiu cu tine:
Nemuritori,
In lume călători,
Si mereu sa ne iubim.

Am crezut ca am făcut bine si acum greșesc
Dar am greșit si imi doresc binele sa-l sarvarsesc.
De ce? Deoarece cred ca te iubesc.
Deși imi e frica sa o rostesc.
Noapte buna iti doresc :3

Destin

    Privesc in jur, ca un om de stiinta, observ, tacut, imi iau notite, obiectiv. Se spune ca omul este produsul haosului dar tind sa cred, pe zi ce trece, ca fiecare om are un destin, fiecare om are o cruce pe care o cara, ii e dat sa invete, mai mult sau mai putin. Se spune ca din greseli inveti - eu am facut destule si de-ar fi sa mai gresesc o data nu mi-ar parea rau pentru ca ceea ce simt acum este un sentimment atat de rar incat nu imi vine a crede ca este posibil.
    Am auzit adesea: "Unde ai fost toata viata mea? Tot timpul acesta...", am spus si eu deseori, dar acum este reciproc. Am invatat sa iubesc frumosul: frumusetea naturii, frumusetea cerului, a marii, a cartilor (acel miros de carte noua, acel miros de carte veche) si cel mai mult iubesc frumusetea unui suflet pur, vesel, dornic de iubire, care stie sa ofere inainte sa ceara.
     Nu am crezut niciodata ca este posibil ca dintre toate persoanele din jurul meu sa ma indragostesc de ea, intr-un timp atat de scurt, si sa mai fie si reciproc. Nu poate fi altceva decat destinul: fie am gasit fericirea suprema, fie voi gresi iar, voi suferi, iar la sfarsit voi trage linie si o sa caut morala, ce am avut de invatat din aceasta situatie dar in aceasta clipa, aproape de rasarit ma simt viu si fericit, ma simt iubit, balanta mea se apleaca catre fericire.
     După-amiaza trecuta am avut o decadere dureroasa din cauza lipsei de incredere si a unui gand morbid conform caruia credeam ca ceea ce fac nu e bine, iar dintr-un gand si mai morbid si sinucigas am hotarat sa dau cartile pe fata si rezultatul a fost miraculos: desi credeam ca am o mana saraca, destinul a tinut cu mine si astfel am luat potul, iar marele premiu au fost 2 ore cronologice, echivalente ca valoare cu o eternitate petrecute in compania (wireless) a celei mai minunate persoane, timp de care am profitat la maxim discutand despre tot, despre viata, despre credinta, iubire, tristete, frica, remuscari, vise si visuri.  Nu am crezut vreodata, nu am visat, nu m-am gandit ca aceasta persoana ar putea fi atat de minunata, ca si cum tot ce mi-am dorit s-au adunat pe lista lui mos craciun si am primit ca un cadou, o inima noua, curata, vie.


Stiu ca dormi acum si abia astept sa citesti cand te vei trezi. Daca iti place, astept un selfie :3 I might love you...

O raza de fericire printre siroaie de lacrimi

    Cei mai importanti prieteni sunt acei oameni care te ajuta cand ai o problema, eu am avut destule si cineva mi-a fost aproape in cele mai grave. Tin pe aceasta cale sa ii multumesc pentru ca a fost precum farul de la mal care mi-a ghidat drumul atunci cand am fost prins in cea mai cumplita furtuna.
   Astazi traiesc clipe grele deoarece zambetul acestei persoane minunate a fost invaluit de siroaie de lacrimi grele precum plumbul si arzatoare precum acidul, iar eu nu pot sta privind, cu mainile in san, cum acest templu al bunatatii se naruie sub greutatea vorbelor care sunt menite sa sfasaie sufletul.
    Desi m-am zgarcit la vorbe, sper din inima ca acestea te-au ajutat sa gasesti drumul catre lumina. Aceste cuvinte vor ramane vesnic aici, iar cand vei simti nevoia eu voi fi aici, intre paginile prafuite ale eternitatii, voi fi aici si iti voi intinde mana sa te ajut pentru ca iti sunt vesnic dator.


    Viata e prea scumpa ca sa fim tristi, ea trebuie traita din plin, chiar si atunci cand cerul este inorat iti urez sa gasesti acel petec unde soarele straluceste.

Acesta nu este sfarsitul pe care il cauti. Acesta e inceputul.

     In urma cu o saptamana m-am intalnit cu un fost coleg care mi-a spus despre A. Acest lucru mi-a declansat in creier o repulsie pe moment, iar pe termen lung o intreaga paleta de sentimente si trairi: curiozitate, melancolie, ura. Simteam ca lumea mea se darama pentru ca am un gol in suflet si nu mai sunt in stare sa fac nimic. O prietena din Bucuresti a simtit imediat ca nu sunt bine si a sarit sa ma ajute si sa ma sustina, sa merg mai departe in cautarea fericirii, a egalitatii, a iubirii, cu alte cuvinte sa imi gasesc jumatatea pentru ca sfarsitul nu este aici.
    Astazi am avut una dintre cele mai frumoase nopti si privesc rasaritul ca pe un blestem deoarece mi-as fi dorit ca aceasta seara sa nu se termine.
    Cand credeam ca nu se poate mai rau si ca sunt sortit distrugerii, s-a intamplat ceva inimaginabil, cineva a decis sa vorbeasca cu mine si astfel am cunoscut-o pe M. Un suflet splendid si o minte pe masura.
    Era o discutie care nu parea sa ajunga undeva, dar ca prin farmec, universul a decis sa imi dea o sansa si astfel a inceput magia; fara sa imi dau seama, m-am trezit cufundat in subiecte pe care nu le-am mai abordat cu cineva de foarte mult timp, atat de mult timp incat am crezut ca sunt nebun si traiesc intr-o lume din care nu fac parte. Ei bine, acum am ajuns la concluzia ca nu eu sunt nebun, ci oamenii din jur sunt atat de rai si nepasatori, iar atunci cand cunosti o persoana precum aceasta crezi ca visezi.

Sunt super fericit si sper ca de acum sa mai vorbim si sper ca si tu esti la fel de fericita precum sunt eu.
Iti urez o calatorie placuta si plina de aventuri, pentru ca atunci cand ochii se inchid, cel de-al treilea se deschide iar mintea porneste la drum.

Moarte. Rai si iad.

In conceptia mea, cu cunostintele si intelepciunea varstei tind sa cred ca exista viata dincolo de moarte dar acum vreau sa consemnez incheierea unui capitol, cam scurt, ce-i drept, din viata mea.

Murim zilnic, mai mult sau mai putin, murim in fiecare secunda, sau cel putin asa simt eu. Omul are un spirit nemuritor care poate muta muntii din loc daca este constient de potentialul sau. Acum vreau sa consemnez moartea metaforica a domnitei M, mi-a facut placere sa o cunosc, mi-a facut placere sa iesim dar ceva s-a intamplat si nu pot sa inteleg ce anume si este prea dureros sa mai incerc, ma simt ca si cum mor iar si iar si iar.

Adio, M. Sper ca esti fericita ^^.

Orice eveniment trist ne marcheaza si se poate spune ca Raiul si Iadul sunt aici pe pamant. Fiecare isi traieste viata asa cum vrea.

Astazi am realizat un lucru important, adevarul este acele pe care il crezi tu daca il treci printr-un filtru al judecatii, nu ceea ce zic mai multe persoane, masa nu dicteaza adevarul. Aceasta revelatie m-a facut sa renasc si mi-am dat seama ca am alaturi de mine un prieten bun, pe care atunci cand il vad simt ca ma uit intr-o oglinda imperfecta, o oglinda care remodeleaza realitatea si adauga calitati si defecte dupa bunul plac, este vorba de un tip, D.

Chiar daca dupa moartea noastra nu exista nimic, sunt de parere ca un om a inviat daca in urma sa a lasat ceva, fie ca ajuti un sarac cu o paine sau ajuti o generatie sau mai multe sa evolueze ( Sincere condoleante profesorului meu de electronica, Florin Cociasu care a decedat de curand. Dumnezeu sa-l odihneasca. ) Domnul profesor va trai vesnic prin mostenirea pe care a lasat-o in mintile si inimile noastre, de altfel, acesta e scopul meu in viata, sa ajut oamenii buni care merita si au nevoie de ajutor ca ei la randul lor sa faca la fel.

Desi imi pare rau pentru pierderile suferite, ma bucur si privesc cu optimism la viitor pentru ca stiu ca am alaturi persoane minunate.

Draga jurnalule, ....

"Tu esti cel cu care pot sa vorbesc si in care pot sa am incredere."

Este tarziu in noapte si simt nevoia sa descriu cam ce pietre imi apasa pe suflet si cum, dupa cum urmeaza:
Astazi a fost o zi ok, in care am avut cateva surprize, cineva mi-a obervat aura si oarecum m-a felicitat. Deci am descoperit inca o persoana cu care sunt pe aceasi lungime de unda, in rest, a fost  zi obisnuita la munca, am reparat device-uri, am stat visand la nemurirea sufletului, dar magia s-a intamplat mai pe seara, dupa ce mi-am terminat programul.
M-am intalnit cu cea mai minunata persoana, M si desi seara incepuse prost si ma simteam in plus, situatia s-a remediat si a devenit magica. Dupa o plimbare cu nabadai prin centru, ne-am oprit la o cafea cu vorbe, secrete si glumite si am descoperit cat de buna e frisca, si cu atat mai dulce pe buzele persoanei pe care o iubesti.

Oh...cand eram mai "tanar" sarutul mi se parea asa cool si cand eram cu o fata ne sarutam in continuu; ajuns acum la "batranete" am descoperit cat de frumos e sa furi un sarut si cum defapt este o intreaga coregrafie a buzelor fiecaruia, nestiuta de nimeni in sensul propriu, dar pe care toti o au ingropata adanc in suflet, asteptand sa fie scoasa la lumina.

Deci, poti iubi pe cineva aflat peste ocean, aflat in celalalt capat al galaxiei sau intr-un univers paralel. Vorbiti, e ok; va intalniti, nice; dar o imbratisare, un sarut, este vorba de ceva magnific, ca o privire pe furisi despre cum este raiul; in orice caz, cum orice om are un viciu, o slabiciune, o dependenta, dincolo de fumat, sunt dependent de iubire.

Am ajuns acasa dupa o plimbare lunga prin cartier si pe drum am trecut pe langa cimitir si golit de energie am acceptat tristetea oamenilor lasata cu voie sau fara voie la cimitir alaturi de cei dragi care isi petrec eternitatea in pamant. Am ajuns acasa, mohorat, ca si cum ziua asta nu a avut nimic bun in ea ci doar certuri si neplaceri, aici a inceput cearta cu cineva pe care il consideram un prieten bun si inteligent, mr. A, credeam ca pt varsta lui are minte, dar e atras de chestii efemere si neimportante si mi-a povestit cat de suparat e pe mine, iar cu ocazia asta mi-am dat seama defapt din ce cauza sufera si am ajuns la concluzia cuiva ca in primul rand important e sa-mi fie mie bine. Imi este bine alaturi de acea persoana care mi-a dat sfatul, M.

In acel moment seara a devenit mai frumoasa pentru ca intr-o clipa mi-am dat seama ca nu conteaza cate lucruri urate trec pe langa tine si incearca sa te darame, daca ai ceva frumos de care sa te agati, oricat de mic si neimportant, daca a fost intr-adevar frumos este precum ti-ar intinde un inger mana ca sa te ridice din cazanul cu smoala, este salvarea sufletului tau. Ii sunt dator vandut acestei persoane pentru ca a aparut in viata mea si mi-a schimbat-o. Imi face fiecare seara mai frumoasa si fiecare zi trece mai repede pentru ca vorbim.

Dragul meu "jurnal", te rog sa imi spui, e gresit sa visez la o iubire reciproca?

M, ti-am zis in aceasta seara ca mai mereu ma gandesc la viata ca o balanta intre "Ce am de pierdut" si "Ce am de castigat" si ma gandesc ca pot sa imi pierd timpul dar pot sa castig fericirea si as putea pierde tot ce am, TOT, pentru o clipa cu tine imortalizata in timp as da orice, as merge pan la capatul lumii si inapoi. Te rog sa nu pleci niciodata de langa mine, nici daca intr-o rabufnire de sentimente negative, ti-as cere asta.

O seara buna tie "Jurnalule" si o zi minunata tie M, maine (azi ), cand vei citi asta. Sper ca ti-am facut ziua mai frumoasa. Te iubesc.

O alta zi minunata, o alta postate seaca.

Astăzi am avut o zi minunata.
Te iubesc M și îți mulțumesc pentru tot.

Rugaciune.Declaratie despre fericire.

Subsemnatul anonim, un suflet fericit, nascut din iubire si crescut in iubire declara pe propria raspundere, constient de consecinte, urmatoarele:

Astazi a fost o alta zi minunata, in ciudata vremii urate de afara, o zi in care Dumnezeu, supremul arhitect mi-a daruit o incarcatura enorma de fericire si o alta lectie de invatat.
 Povestea incepe cu putin mai mult timp in urma cand planetele s-au aliniat deasupra mea, la 14 ani, si am pornit pe un drum necunoscut, legat la ochi si cu dopuri in urechi. In pachetul meu de drum am primit cateva sfaturi bune, cateva urari si cam atat. Am pornit in cautarea fericirii. De-a lungul timpului am avut succes in anumite actiuni si esec in altele, toate pentru a putea invata anumite lucruri care sa-mi asigure hrana sufletului pentru drumul care va urma. Am descoperit la scurt timp ca eu merg pe mai multe drumuri iar unul dintre acestea este fericirea in dragoste. Acest drum, sincer sa fiu, este unul plin de gropi, cu multe cotituri si rascruci si scopul meu din aceasta seara nu este acela de a-mi povesti calatoria, ci doar o parte din ea, cea mai actuala.
O mare rascruce a fost la 16 ani cand am avut cea mai serioasa relatie si am suferit cel mai mult, dar asta e o alta poveste pentru o alta seara goala. La 18 ani, planetele s-au aliniat iar si un alt dar divin a fost acela al intelepciunii, de drept meritat pentru ca am trecut prin incercari mai grele sau mai putin grele si am invatat din ele. Astfel am descoperit ca viata este trista si goala precum vidul fara cineva alturi.
De curand am descoperit ca nu are rost sa alergi dupa iubire, iar un prieten foarte bun mi-a spus ca toate vin de la sine si iata ca in aceasta seara, pe langa cadoul pozitiv, am primit si o revelatie. Am descoperit ca alaturi de mine se afla o persoana minunata care ma sprijina si ma ajuta sa fiu fericit, vine alaturi de mine si imi da din energia ei pozitiva fara sa ii cer.
Hai sa modificam putin regulile jocului trecand de la monologul general catre un alt tip de monolog, mai personal adresat unei singure persoane.
M, iata ce urmeaza sa iti marturisesc:
In primul rand, imi pare rau pentru lunga introducere dar a trebuit sa te pun putin in tema si sa-ti atrag atentia in vreun fel sau altul.
In al 2-lea rand, in caz ca nu ai observat, chiar daca par trist si inchis in mine si pare ca sunt de parere ca orice as face e zadarnic, eu sunt optimist, visez si iubesc. Iubesc orice, de la cel mai mic gandacel pana la frumusetea cerului instelat si imensitatea coplesitoare a padurii. De la mirosul valurilor, pana la senzatia nisipului pe piele, cand stai intins noaptea contempland la diverse teme. Iubesc modul in care natura se imbina armonios, asa cum a gandit-o Dumnezeu.
Imi lipseste totusi o piesa a acestui ansamblu, iubirea jumatatii mele.
Tu ai aparut in viata mea "la intamplare" si observ ca ti la mine neconditionat si apreciez foarte mult acest lucru. Sunt multe chestii pe care as fi vrut sa ti le spun aici dar s-au pierdut pe drum, la propriu si la figurat, sunt tot atatea chestii care vor aparea in mintea mea dupa ce iti voi da sa citesti acest nou "capitol" din viata mea, si sper sa am ocazia sa ti le spun.
Am ales sa scriu pe blog, in detrimentul hartiei sau al viului glas pentru ca mi se pare cea mai "eterna" modalitate de a imortaliza sentimentele.
M-am rugat mereu pentru ingerul meu pazitor, am ajuns la concluzia ca am un inger spiritual care imi lumineaza drumul, am suflete care m-au iubit si ajunse in cer, se roaga pentru mine sa fiu ajutat si sa "imi mearga bine", dar eu, foarte materialist si egoist m-am rugat sa primesc un inger fizic, cu trup care sa imi lumineze drumul si sa ma ajute cum poate mai bine, iata ca am primit si acela esti tu. *Asa cred si sper*
Eu, (EU) iubesc cel mai mult la oameni sufletul frumos si mintea puternica deoarece acestea sunt darurile cele mai depret cu care pornim la drum, in viata. Mintea ta este complexa si desi am putut vedea doar o mica parte din ea, am fost fascinat pe deplin pentru ca poate intelege, dezvolta si sustine idee in orice domeniu al vietii, iar sufletul este precum lumina farului care ma calauzeste pe mine, corabia sa ajung la mal intr-o lume precum marea involburata din cauza celei mai urate furtuni vazute de om vreodata. Ochii tai, drumul catre suflet este presarat cu mici capcane menite sa pastreze departe orice intrus care vrea sa ajunga la comoara cu intentii necurate. Sper doar ca eu nu sunt doar un intrus, iar intentiile mele sunt bine intemeiate, precum si ca sunt bine primit in acest frumos altar plin de lumina iubirii.
Imi doresc o aventura plina de ghicitori care sa ne tina mintea treaza si sa o exerseze chiar si in cel mai obositor mod, o aventura plina de citit printre randuri in care sa dezvoltam un limbaj al mintii, un cod secret al fericirii.
Sunt multe de zis, dar la ora asta, e tot ce pot spune, iar daca drumul nostru va urma sa inceapa, abia astept sa deschid iar "Cartea lumii" si sa adaug cu drag clipele frumoase precum intr-un ierbar in care sa punem fiecare amintire precum omul alege cele mai frumoase plante, tot din iubire pentru lume.
Sper ca intentiile mele nu au fost intelese gresit, ma rog in clipele ce urmeaza ca eu sa nu fii inteles gresit si imi doresc din tot sufletul ca ceea ce am scris sa fie scrisoarea pentru paznicul drumului meu, scrisoare care sa ma ajute sa imi continui calatoria alturi de cea mai minunata persoana pe care am cunoscut-o. Si chiar daca nu ar fi asa, mi-ar face nespusa placere sa mergem pe acest drum ca cei mai buni prieteni.
Din momentul publicarii si pana la primirea unui raspuns, ma astept inca de pe acum sa petrec cele mai lungi clipe din viata. Sper ca ti-a placut pentru ca eu am ajuns la capatul rezervei mele de cerneala, sufletul meu- calimara- imi cere acum o pauza.

Memories

       "Orele sunt târzii" ar spune Caragiale, și asa este, trecut de miezul nopții sunt năpădat de amintiri și nu aș fi așa de supărat dacă erau amintiri frumoase. Memoria mea este mai șireată decât vulpea din pădure și mai malefica decât însuși Lucifer, așa dintr-o dată îmi șoptește un nume, apoi îmi arată chipul persoanei respective, iar după începe tortura.
        Totul se desfășoară într-o fracțiune de secunda, nu apuc sa îmi dau seama ce e cu mine. Vad conversații de pe Facebook, certuri live, iar tristețea și ura au început un vals sinistru pe un pod care leagă trecutul de prezent la fel cum  irealul și realul se îmbina și trăiesc o falsa impresie ca visez.
       Visul este pentru unii un cadou, iar pentru alții o pedeapsa. Efemer, cum este, ne da o scurta lecție și ne pregătește sa pășim iar în lume în ziua ce urmează a veni.


 Am sa ma trezesc!




Vreau sa ma trezesc!!



Dar stai, nu dorm,  deși mintea mea zboară în toate direcțiile, rațiunea vine și
  pleacă precum o stafie, precum o frunza purtata de vântul schimbării, singurul cotlon al mintii de care știu ca este acum cu mine este conștiința. Sunt conștient și mai mult de atât, sunt conștient ca am greșit și acum toate greșelile îmi revin în fata ochilor închiși și îmi chinuie spiritul. Ar fi fost frumos sa pot sa deschid ochii și sa dau vina pe un vis urat, dar acesta nu este un vis ci realitatea.




Ce am scris eu aici? Lucruri fără noima se pare.
Cui ii sunt adresate? Cu cine vorbesc? Singur? Asta nu e un monolog, am avut nevoie de o tastatura și un ecran ca sa pot sa vorbesc cu mine? și dacă am vorbit cu mine, ma întreb care eu sunt, eu cel de atunci sau eu cel de acum?
Un lucru e cert, la fel cum mi-a spus și persoana căreia ii "dedic" acest articol, sunt NEBUN, un om cu două personalități, gânduri care se lupta pentru a ieși la iveala, antiteza, paradox, asa sunt eu, OMUL!

Mulțumesc A.Z.

Introductie

      Bine ați venit pe blogul meu, un blog anonim, scris de un om anonim care dorește să își depășească condiția și să evolueze dincolo de idealurile lumii moderne.
     O scurtă privire în trecut ne aduce aminte că oricine a  dorit să schimbe mentalitatea celorlalți a început cu un manifest. Acesta este manifestul meu și doresc să vă prezint alături de acesta o melodie care sper sa va aducă aminte de rădăcinile care ne-au hrănit poporul de când suntem pe acest pământ: Chemarea străbună.
   
      Acum sperând că v-am captat atenția, vreau să discutăm despre mintea umană. Cineva este de părere că mintea este compusă din două părți: mintea trează, cea care este responsabilă de purtarea noastră de zi cu zi, acțiunile pe care le facem și reacțiile de care dăm dovada; și mintea adormită, o parte a minții care este responsabilă de trăiri, sentimente, opinii, gusturi; locul din care sufletul conduce trupul, asta pentru cei care cred în suflet.
    Doresc să vă trezesc această minte adormită și vă indemn să participăm la discuții în care sa vă exprimați și voi punctul de vedere.
    
    Până data viitoare vă doresc o zi minunată în compania celor dragi și vă adresez un mesaj care nu-mi aparține, dar m-a ajutat în a deveni cine sunt acum, un om în continuă schimbare. 
         https://www.youtube.com/watch?v=_UlQysfpqds