Un fel de poezie

Cand sunt cu tine tot râul din mine dispare:
Tu esti izvorul luminii mele,
Aerul ce-mi hraneste focul,
Si Balanța ce-mi dictează echilibrul

Doar tu esti cea care ma face sa scriu
Inspirație pt tot ce nu am curaj sa-ti zic,
Pt tot ce nu am curaj sa fiu.
Tu readuci calmul cand e furtuna
Si soarele cand ploua
Caldura cea mai calda atunci cand mi-e frig .

Daca as avea 3 dorințe as vrea
Sa fiu cu tine:
Nemuritori,
In lume călători,
Si mereu sa ne iubim.

Am crezut ca am făcut bine si acum greșesc
Dar am greșit si imi doresc binele sa-l sarvarsesc.
De ce? Deoarece cred ca te iubesc.
Deși imi e frica sa o rostesc.
Noapte buna iti doresc :3

Destin

    Privesc in jur, ca un om de stiinta, observ, tacut, imi iau notite, obiectiv. Se spune ca omul este produsul haosului dar tind sa cred, pe zi ce trece, ca fiecare om are un destin, fiecare om are o cruce pe care o cara, ii e dat sa invete, mai mult sau mai putin. Se spune ca din greseli inveti - eu am facut destule si de-ar fi sa mai gresesc o data nu mi-ar parea rau pentru ca ceea ce simt acum este un sentimment atat de rar incat nu imi vine a crede ca este posibil.
    Am auzit adesea: "Unde ai fost toata viata mea? Tot timpul acesta...", am spus si eu deseori, dar acum este reciproc. Am invatat sa iubesc frumosul: frumusetea naturii, frumusetea cerului, a marii, a cartilor (acel miros de carte noua, acel miros de carte veche) si cel mai mult iubesc frumusetea unui suflet pur, vesel, dornic de iubire, care stie sa ofere inainte sa ceara.
     Nu am crezut niciodata ca este posibil ca dintre toate persoanele din jurul meu sa ma indragostesc de ea, intr-un timp atat de scurt, si sa mai fie si reciproc. Nu poate fi altceva decat destinul: fie am gasit fericirea suprema, fie voi gresi iar, voi suferi, iar la sfarsit voi trage linie si o sa caut morala, ce am avut de invatat din aceasta situatie dar in aceasta clipa, aproape de rasarit ma simt viu si fericit, ma simt iubit, balanta mea se apleaca catre fericire.
     După-amiaza trecuta am avut o decadere dureroasa din cauza lipsei de incredere si a unui gand morbid conform caruia credeam ca ceea ce fac nu e bine, iar dintr-un gand si mai morbid si sinucigas am hotarat sa dau cartile pe fata si rezultatul a fost miraculos: desi credeam ca am o mana saraca, destinul a tinut cu mine si astfel am luat potul, iar marele premiu au fost 2 ore cronologice, echivalente ca valoare cu o eternitate petrecute in compania (wireless) a celei mai minunate persoane, timp de care am profitat la maxim discutand despre tot, despre viata, despre credinta, iubire, tristete, frica, remuscari, vise si visuri.  Nu am crezut vreodata, nu am visat, nu m-am gandit ca aceasta persoana ar putea fi atat de minunata, ca si cum tot ce mi-am dorit s-au adunat pe lista lui mos craciun si am primit ca un cadou, o inima noua, curata, vie.


Stiu ca dormi acum si abia astept sa citesti cand te vei trezi. Daca iti place, astept un selfie :3 I might love you...

O raza de fericire printre siroaie de lacrimi

    Cei mai importanti prieteni sunt acei oameni care te ajuta cand ai o problema, eu am avut destule si cineva mi-a fost aproape in cele mai grave. Tin pe aceasta cale sa ii multumesc pentru ca a fost precum farul de la mal care mi-a ghidat drumul atunci cand am fost prins in cea mai cumplita furtuna.
   Astazi traiesc clipe grele deoarece zambetul acestei persoane minunate a fost invaluit de siroaie de lacrimi grele precum plumbul si arzatoare precum acidul, iar eu nu pot sta privind, cu mainile in san, cum acest templu al bunatatii se naruie sub greutatea vorbelor care sunt menite sa sfasaie sufletul.
    Desi m-am zgarcit la vorbe, sper din inima ca acestea te-au ajutat sa gasesti drumul catre lumina. Aceste cuvinte vor ramane vesnic aici, iar cand vei simti nevoia eu voi fi aici, intre paginile prafuite ale eternitatii, voi fi aici si iti voi intinde mana sa te ajut pentru ca iti sunt vesnic dator.


    Viata e prea scumpa ca sa fim tristi, ea trebuie traita din plin, chiar si atunci cand cerul este inorat iti urez sa gasesti acel petec unde soarele straluceste.

Acesta nu este sfarsitul pe care il cauti. Acesta e inceputul.

     In urma cu o saptamana m-am intalnit cu un fost coleg care mi-a spus despre A. Acest lucru mi-a declansat in creier o repulsie pe moment, iar pe termen lung o intreaga paleta de sentimente si trairi: curiozitate, melancolie, ura. Simteam ca lumea mea se darama pentru ca am un gol in suflet si nu mai sunt in stare sa fac nimic. O prietena din Bucuresti a simtit imediat ca nu sunt bine si a sarit sa ma ajute si sa ma sustina, sa merg mai departe in cautarea fericirii, a egalitatii, a iubirii, cu alte cuvinte sa imi gasesc jumatatea pentru ca sfarsitul nu este aici.
    Astazi am avut una dintre cele mai frumoase nopti si privesc rasaritul ca pe un blestem deoarece mi-as fi dorit ca aceasta seara sa nu se termine.
    Cand credeam ca nu se poate mai rau si ca sunt sortit distrugerii, s-a intamplat ceva inimaginabil, cineva a decis sa vorbeasca cu mine si astfel am cunoscut-o pe M. Un suflet splendid si o minte pe masura.
    Era o discutie care nu parea sa ajunga undeva, dar ca prin farmec, universul a decis sa imi dea o sansa si astfel a inceput magia; fara sa imi dau seama, m-am trezit cufundat in subiecte pe care nu le-am mai abordat cu cineva de foarte mult timp, atat de mult timp incat am crezut ca sunt nebun si traiesc intr-o lume din care nu fac parte. Ei bine, acum am ajuns la concluzia ca nu eu sunt nebun, ci oamenii din jur sunt atat de rai si nepasatori, iar atunci cand cunosti o persoana precum aceasta crezi ca visezi.

Sunt super fericit si sper ca de acum sa mai vorbim si sper ca si tu esti la fel de fericita precum sunt eu.
Iti urez o calatorie placuta si plina de aventuri, pentru ca atunci cand ochii se inchid, cel de-al treilea se deschide iar mintea porneste la drum.